Al rugii ceas, Ce dulce-mi ești Din toate ostenelile, Tu măconduci la Dumnezeu Să-I pot plînge necazul meu
Al rugii ceas, Ce dulce-mi ești Cînd Domnul din înălțime Binecuvintăpe acelă , Care naintea-I s-apleca
Și cînd durerea e mare, Isus îmi dăușurare: : Ma scapă din primejdie În timpul de rugăciune. :
El zice: Că utați fața Mea, Cuvîntul Meu v-a mîngîia : Deci Lui îi dau durerile, În timpul de rugăciune ! :
Al rugii ceas, Ce dulce-mi ești În întristări mămîngîie, Cît timp aici că lă toresc Și cître cer cu dor privesc
Atunci acest cort de pămînt, Va fi aruncat în mormînt; /: Dar și-n cer îmi voi aminti Timp dulce, de rugăciune. :/