Am auzit un glas ceresc, Ce îmi șoptea mereu: Amicul meu, Eu te iubesc, Iți vreau binele Tău!
Îndatăam venit la El, Setos cum măaflam, De-atunci Măsimt preafericit Căci toate eu le am.
Îndatăam venit la El, Ața cum mțaflam; Și El, pe sufletul rănit, Mi-a picurat balsam.
Am auzit un glas ceresc: Viața ta sunt Eu! De crezi, Eu te că lă uzesc Blând, cu toiagul Meu!
Îndatăam venit la El Și viațăam aflat, Voios trăiesc eu Pe pământ, Știindu-măsalvat.
Am auzit un glas ceresc: Izvorul vieții sunt, Și setea ta o potolesc, Ca nimeni pe pământ.