De nu ar fi marele har Ca să mă ținăîn umblare, Aș fi un mal mutat de val, Aș fi o stea, rătăcitoare.
De nu ar fi nădejdea sfântă Și Duhul Sfânt în viață-mi jar, De nu ar fi vocea Ta blândă , Aș fi, aș fi doar un hoinar.
Dar harul minunat mătine să nu cad Și știu că nu măuiți în vale! Vâslesc neîncetat, dar nu pot niciodată De nu ar fi al Tău, har mare!
De n-ar fi fost jertfa iubirii, Adusăca prinos pe-altar, Eram un fiu al rătăcirii, Pierdut eram, Tu mi-ai dat har?