Du-te cautărăspunsul la copilul acel Ai că rui lacrimi sunt sterse de cel Ce nu de mult l-a părăsit fără temei, Mai cautăraspuns chiar și la omul fricos, Ce viața-și trăise fără folos, Dar care-acum
Sa nu îmi ceri ca să-ți explic Încredințarea ce o am Că Domnul e cu mine la bine și la rău; Cum de-am ajuns ca prețsăam În ochii Lui de împărat, E mult prea greu Ca să-nțeleagă-un biet să rman.
De pacea Domnului e plin, Du-te cautărăspuns la păcătosul acel Care speranț-a gasit, acum plin de disper Și-a îndreptat privirea țintăînspre cer, /: Să nu astepți ca să-ți explic, Cum eu păcătosul, eu un nimic, Iertare-n dar primit-am la Calvar :/
Du-te cautărăspunsul la omul pierdut, Ce căi lăturalnice-a tot străbătut, Dar ai cui pași Spre cer acum sunt îndreptați, Mai cautărăspuns la slăbănogul acel Ai că rui picioare au prins noi puteri,
Sa nu aș tepți ca să-ți explic Cum poate-o viaț-a se schimba, Ce poate inima-mpietrit-a sfărâma; Să nu îmi ceri ca să-ți explic Misterul păcii în necaz Și-a zâmbetului chiar când valuri bat.
Și-acum alearga Laudă Domnului să-i dea; Du-te cautărăspuns chiar la să rmanul fiu A caru-i minte-nebună-l purta prin pustiu, Dar care-acum în casa lui stălinistit, Să nu aș tepți ca să-ți explic Cum eu păcătosul, eu un nimic, Iertare-n dar primit-am la Calvar.