Dincol de zare e-o dimineață , Mai glorioasăfărăapus; Sfârșită-i truda și-o altăviață , Am pe vecie cu-al meu Isus.
Dincol de zare n-a fi durere, Boale necazuri pe veci sau dus; Ci desfătare și fericire, Zi nesfârșităfărăapus.
Dincol de zare, o ce splendoare, Eu dus de îngeri în fața Sa! Iar Tatăl veșnic, mie-un nevrednic, Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.
Dincol de zare ce întâlnire, Cu prea iubiții plecați în cer; Și-ntr-o unire fără despărțire, Vom fi cu Tatăl acasă-n cer.