Iar în pănza luntrii tale Sufla văntul Său ușor, Și în grabăvei ajunge La al tău Măntuitor.
Și-n acest an, iarăși pune Că rma, tot în măna Sa ! El, suprema-nțelepciune, Te conduce-n calea ta.
Tu privirea ți-o ridică , La Amicul tău ceresc ! Numai El grija ți-o poartă , Pentru traiul pămăntesc.
Tristă-i viața fără Domnul ! Chin muncește inima; Pe noi însă , ne conduce Chiar Isus, cu măna Sa.