Ce minunata ți-e nădejdea Ce nu te-a clătinat nicicănd În orce încercare-aceeași Tărie și-ndrăznealăavănd
O ce frumoasăți-e credința Primită-n cugetul smerit Curată , sinceră , adăncă Statornicăpin-la sfărșit
Ce îngereascăți-e iubirea Ce lăngă Mine te-a ținut În dulcea, negrăit de dulce Unire de la început
Ce miscătoare ți-e iertarea Ce-mbrățiseazăpe vrăjmas Numindu-l frate și făcăndu-l Aceleiași iubiri părtaș
Ce minunat înpodobită E-n totul tot făptura ta O ce frumoasă , ce frumosă Ești tu pe veci, Mireasa Mea
Ce mișcătoare-i umilința Asemeni crinului vrăjit Ce-și dăruie mai mult mireasma Cu căt e și mai mult zdrobit
Ce sfăntă , ce duioasă-i Mila Ce te-a plecat spre cel lovit Să mă ngăi, să ajuți, să dărui Nemustrător, tăcut, simțit
O, ce frumoasăești, iubită Biserică , mireasa Mea Ce minunate să nt aceste Podoabe ce te fac aș a
Ce sfăntă-ți este curătța Din dulcii, limpezi ochii tăi Ce nicicind n-au privit pe nimeni Că zuți, dispretuiți și răi
Ce îndelungăți-e răbdarea Ce te-a învățat să taci și blănd Să ierți, să suferi liniștită Și să nă dăjduiești crezănd