Trude-i urmeazădulcele somn, Robul atuncea scapăde domn, Visul îl plimbăîntr-al său car, Și îi alinăorice amar.
Pentru-ntristare sunt mângăieri, Și ridicare dupăcăderi; Printr-o smerire te întărești Pentru ‘nălț are în slăvi cerești.
Crucea ta zilnic poart-o-n dureri, Căci e arvuna altor puteri; Vestea cea bunăn-o înțelegi Până nu suferi sub aspre legi.
Nu e nici luptăfărăsfârșit, Intrăîn pace întâi cel rănit, Fie cunună , fie-un mormânt, Totul e umbrăpe-acest pământ.
Dupăfurtună , liniște-i iar, Vântul adoarme, stele răsar, Picuri din ramuri tainic suspin, Și de miresme văzduhu-i plin.
Trece și iarna chiar ce-a mai grea, Când ghioceii ies de sub nea, Vara și toamna, noapte și zi, Toate-și au rostul pe lume-a fi.