Sunt făptura măini Tale, Totul, eu prin Tine sunt, Nu sunt nimic, dar Tu ești totul, Ca Tu ești tot și mi-e de-ajuns.
Nimic nu sunt, un strop de tină , în care-ai pus un bob de grău, Un ciob în care-aprinzi lumina, Un colț din care scoți un rău.
Nu sunt nimic, nimic sub soare, Dar ai dat tot pentru nimic, în veci să fii mereu mai mare, Iar eu să fiu mereu mai mic.
Nimic nu sunt, iar Tu ești totul, Și Tu te-ai dat ca prețal meu, Făcănd din pieptul meu chivotul, Ce poartă-n el pe Dumnezeu.