Drag prieten care cauti fericirea, Izvorul e la Domnul Sfânt; Isus, divinul nostru Mire, Ce din înalt veni jos pe pământ.
Dă-mi, Isuse, apa vie, Stâmpără-mi Tu Sufletu-mi arzând; Cred, o Doamne, Că Tu ești Profetul, Ce-ai adus iubirea pe pământ.
Ca femeia din Samar La făntănă , Venit-am apăca să scot, Dar vocea lui Isus răsună : Din apa vieții Ca să-ți dau Eu pot.
Unde-i, Doamne, Locul sfânt de-nchinare, În văi umbrite sau la munți? O, nu, ci-n suflete smerite, Și-n jertfa unei aplecate frunți.