Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar; Minciuna cea din umbrăalese-atunci minciuna-Tâlharii cei cu vazăcerurăpe tâlhar.
Te chem și astăzi... Vino și vom străbate norii! Te-am că utat cu lacrimi, prin spini și bolovani, Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii Și ceru-ntreg te-aș teaptăde douămii de ani!
/: Ai auzit vreodată , prietene, de Mine Când floarea vieții tale iși scutura podoaba? ... Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine, Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! ... : /
/: De-ai ști ce neagrănoapte și ce adânc fierbinte Va fi când suferința nu va cunoaște graba! ... Vei plânge atunci amarnic și-ți vei aduce aminte Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba! : /
Ai auzit vreodată , prietene, de Mine Pe când în largul lumii cutreierai semeț ? Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine Te că utau să-ți cearăal vieții tale preț ?
/: Puteam să zbor din lume, să tul de-a ei urgie, Și-atunci mulțimea oarbăte-ar fi cerut degeaba, Dar M-am gândit la tine... Privind spre veșnicie, Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! : /