Și-n fața slavei sclipitoare, În ceasul lumii cel mai greu, Acei cei ce-au dat pe sfinți la fiare Vedea-vor Forța Creatoare Eu voi șopti cu adorare: E Tatăl meu...
Ce împărat își duce-oștirea Spre un gigantic apogeu? Acel ce-a pus în goluri firea, Acel ce-a scris oricui menirea Mai mult decât nemărginirea E Tatăl meu!
Cât de mărețe Dumnezeu! Văd marea cu talazuri grele, Mă-nalțpe munții de bazalt Și-mi zboarăgândul printre stele, Tot mai înalt.
Cât de temut e Dumnezeu! Vuiau de pe Sinai ecouri Când glasul Domnului vorbea. Iar Moise-nainta prin nouri Și tremura...
Si cât de bun e Dumnezeu! Chiar dacă stelele bătrâne Tot au o vreme când se-aș tern, Dar cine în Isus rămâne E-un fiu etern!
La Tronul Alb se strâng sfielnic voievozi de foc din Empireu. Și heruvimii vin cucernic, Slăvind Eternul Vistiernic. Și-acest Stăpân Atotputernic E Tatăl meu!