În grădina Ghetsimani Templul pașnic, liniștit Era locul rugăciunii Al Lui Isus mult iubit Într-acest loc El mersese Cu ai Săi învața cei Și-adeseori se rugase Pentru El și pentru ei.
Nu plecase niciodata El cu-atîta-ntristare În grădina neuitată Ca-n noaptea de trădare Căci trebuia să plă tească El Plata păcatelor Ca lumea s-o mîntuiască Pentr-un veșnic viitor.
El zise-aceste cuvinte Tremurîndu-I glasul Său Întristat pinăla moarte E acum sufletul meu Privegheați și voi cu Mine Zise urmașilor Lui Pînăce cu plecăciune Mă voi ruga Tată lui.
Din agonia Sa mare Ce din pori sînge i-a scos El ieși cu triumfare Caci un înger veni jos Cu o solie cerească De la Tronul Tată lui Ca El să deș ăvîrșească Mîntuirea omului.
Cînd la învăța cei vine Le zice, aflîndu-i dormind Nu puteati voi cu Mine Un ceas a sta priveghind? Însăei nu-L pricepură Deși de trei ori sculați A dormi continuară Ca cei ce nu-s îngrijați.
Și mergînd puțin nainte A că zut pe fața Sa, zicînd Bunule Părinte Fie numai voia Ta Tot cu aceste cuvinte De trei ori El s-a rugat Suferind chinuri cumplite Pentru al lumii pă cat.