Mi-e drag privirea Lui ce-a blândă , Și-mi place vorba Lui s-ascult; De mi-ar vorbi o viață-ntreagă , Nu mi-ar părea mult să-L ascult. Când te uiți în fața Lui Și-L vezi suspinând, Chiar de-ai fi duwmanul Lui, Te trezești plângând.
Cu Isus vreau să stau de vorbă , Atunci când sutem numai noi doi; Să-I spun ce n-am mai spus la nimeni, Și-apoi să plângem amândoi. Să mă uit în fața Lui Și să-I spun Lui tot, Și să-I dau Lui sarcina, Ca săn-o mai port.
Din câți vorbitu-mi-au pe lume, Mai drag ca El nimic nu am; De El ascultă și furtuna, Pe-acest Isus aș vrea să-L am. Nu L-aș mai lăsa nicicând Din că suța mea, Și tot ce-aș avea mai scump, Toate Lui i-aș da.