Când te uiți prea mult în soare, Nu mai vezi pământul jos; Când te crezi prea multe-n stare, Uiți de cel neputincios.
Nu uita, nu uita, nu uita Că-i un vis și viața ta, că-i un vis și viața ta; În curând, în curând, în curând Parcănici n-ai fost, n-ai fost nicicând!
Cât de bine-ți face ție Dumnezeu când ești fălos, Că te duce-n să răcie Și te-aruncă-n lacrimi jos.
Când lumina-n tine scade, Cresc a umbrelor poveri; Când virtutea-n pofte-ți cade, Pierzi cereștile puteri.
Ce cunună , ce cunună Umblă Domnul ne-ncetat Și pe capul tău s-o pună Daca-ar fi mai aplecat.
Când iți e prea cald și bine, Umbli singur, rupt de toți; Când ai zile prea senine, Nu mai cauți pe frați și soți.