Vorbește-mi, Doamne, căci în piept Îmi e inima firavă ! Nebun măface orice înțelept, Dar eu cu mai mult dor aș tept În vreme de zăbavă ! În vreme de zăbavă !
Mai dă-mi din pîinea Ta un drob Și flacăra mai multă Chiar dacă-s fiu și nu sunt ciob, Dar eu, din dragoste, îți sunt rob, Și robul Tău ascultă ! Și robul Tău ascultă !
Vorbește-mi, Doamne, căci sunt rob, Și robul Tău ascultă Mai toarnă-mi iar ulei din ciob, Mai da-mi din grîul Tău un bob, Și dragoste mai multă ! Și dragoste mai multă !
Vorbește-mi, Doamne, căci sunt gol Și îmi bate în suflet văntul! Căci mii de corbi îmi dau ocol, De cînd, pe al inimii pristol, Ți-ai aș ezat Cuvîntul! Ți-ai aș ezat Cuvîntul!