Au vrut-o munții; câmpul și apele-o cereau Și toate de pe lume cu dor o aș teptau. Iar Tatăl o trimise prin Fiul Său plăcut; Și îngerii-o vestiră , dar oamenii n-au vrut.
N-au vrut să o primeascăși n-au vrut a-L urma Pe Domnul păcii care le-ar fi putut-o da. Ci mult se învrajbirăși mult s-au tulburat, La porți închise, pacea îndurerată-a stat.
Când Te-ai născut, Isuse, și îngerii de sus Vestirea minunatăa păcii ne-au adus, S-a-nfiorat pământul; de mii de ani dorea Să vină , să-L cuprindăodatăpacea Ta!
Iar azi, ca niciodată , Isuse, însetăm De pacea Ta, de pacea pe care-o aș teptăm. O, dă-ne-o iarăși, Doamne, aș a precum ne-au spus Odatăîngerașii, când coborau de sus.