Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit? Ce-aș fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit? Aș fi un bulgăre de gheațăun chip de humăfărăviață , O stâncă-nvăluită-n ceațăși-o noapte fără dimineață .
De n-ai fi fost Tu Bunătate, Începătorule-a-toate, Cu taine adânci și minunate, ce totul vrea și totul poate; Tu m-ai suit în slăvi divine din locu-ntunecatei tine, Isuse, sunt ce sunt prin Tine, și-acum, și-n veacul care vine!
Aș a aș fi dar slavă Ție! Tu-mi ești a vieții bogăție, Comoara harurilor vie ce măinundăpe vecie; Eu n-așști azi ce-i strălucirea vieții-n mii si mii de fețe Și n-aș fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumusețe.
Aș fi un far fără lumină , pustie de nisipuri plină , Cu vânturi fără de hodină , cu șerpi și scorpii ce-nvenină ; Aș fi o albie uscatăpe unde-a fost un râu odată , O frunzăsmulsăși purtatăfărăde scop, prin lumea toată .