Din oceanul atâtor popoare, Au ieșit necurmat credincioși, Nori de martori atrași înspre soare, Și prin El au ajuns luminoși.
Se adunăca de să rbă toare, Mii de mii în Sionul de sus, Sunt aceași pribegi de sub soare, Ce-au atins țelul lor în Isus.
Rând pe rând de aici se strămută , În locașul de Domnul zidit, Înainte de zori ei salută , Alte zări cu-un luceafăr dorit.
Numeroși ca nisipul pe maluri, Numeroși ca oștirea de stele, O, ce măreți va fi, Când toți sus ne vom găsi, Strălucind ca oștirea de îngeri.
Fără număr se pierde în zare, Marea gloatăde răscumpărați, Au sosit din necazul cel mare, Țin finic și-n alb sunt îmbrăcați.