Sunt afarăde a Tale pășuni Încăaltele, Aici și colea în lume Ușor se află ele Tot cu iarba veninoasă , Cu flori împodobite, Dar în toatăfrumusețea Sunt numai trecătoare.
O, Păstorule bun, paște, O, paște sufletul meu ! Pe a Ta dulce pășune, Am aflat fericire. Că numai acolo crește Floarea vieții, De la care sufletul meu Întărire primește.
Păscut-am eu pe acestea, Unde singur m-am stricat, Unde neputincios zăceam, Tot ce e sfînt m-a lăsat. Pizma și necurăția, Îmbuibarea m-a lovit; Dezbinarea și beția, Sufletul mi l-au rănit
Dar Tu, ai venit și m-ai scos, La pășunea Ta m-ai dus Și de atunci văd că din nou Sufletul meu s-a născut. Pe pășunea Ta păzită , O, cîte oițe pasc ! Și pe toate le vei duce La pașunea cereasc.