Doamne, Tu să-mi dai iubire Din izvoru-Ți nesecat! Simțuri sfinte Într-un suflet nobil, Mare și curat!
Tu, iubire sfântă , mare, Ești podoaba celui drept. Bunătatea Ta îl face Tot mai bun, mai ințelept. Tu, ești titlul, Tu ești chipul Dumnezeului preasfânt; Eu sunt slab, dar măajută Să Te am pe-acest pământ!
Ce iubire jertfitoare Salvatorul a avut! Iar acela, ce-o cunoaște, E de sus, din nou născut. Tu, Ce Te-ai născut pe cruce, Izvorăști din Mielul Sfânt, Tu, revarsăpace-n suflet, Zbuciumat, adesea frânt.
Roade sfinte dă-ne nouă , Ele-n veci vor dăinui. Bucurie, pace dulce, Ce în veci nu vor pieri. Tu, iubire, Ce în lume, În disprețadesea cazi, Vino, locuiește-n mine, Măcondu Tu, pas cu pas!