Amar Îți era sufletul, o, Mielule divin Când ai intrat în Ghetsimani să-L rogi pe Tatăl sfânt De-i cu putințăca paharul greu să treacă , "Dar totuși voia Ta, o, sfinte Tată , să se facă ."
O, dimineața e pustie, noaptea a dispărut Totul e-nvelit în misterul albei dimineți. Privighetoarea tristănu-și mai cântăvechiul glas Căci în grădina Ghetsimani doar lacrimi au rămas.
Îngenuncheat cu crucea-n spate și cununi de spini, Fiu al omului pe munte cade printre crini. Calvarul suferinței nemiloase a urcat, Trupul e atârnat pe cruce, sângele-i vărsat.
O, du-mă Doamne și pe mine-n Ghetsimane Să-mi arăți și mie locul unde Te-ai rugat. Du-măla Golgota, pe sinistrul munte Ca să plâng la cruce unde Te-ai rugat.
Mi-au străbătut cuiele carnea, sângele-a curs văi Nu am făcut-o pentru min' ci pentru voi cer răi. Și dacă credeți în Mine și-n jertfa din Calvar Vădăruiesc iertare, viațăveșnicăîn dar.
Noi nu-i cunoșteam prețul, nici nu-l vom ști nicicând Vândutu-L-ai tu Iudo pentru cei treizeci arginți. Intrarăîn grădinăo mulțime de avari Ca să-L prindăși să-L ducăca pe un tâlhar.