Ce-i harul? E visul deja ce se vede, Trăit cu iubire în cel care crede; E pacea pe fața acelui iertat, În vorbele sfinte și-n gândul curat.
Ce-i harul? E Domnul ce vine pe valuri, Și-n miezul de noapte te-aduce la maluri; E Domnul, Păstorul, ce-ți dăun să rut Când alții cu pumnii-ncleștați te-au bătut.
Ce-i harul? E-o cale prin munți de lumină , Cu piscuri dincolo de orice-nvenină ; Poteca prin valea de umbre ce pier, Cu semne: Pe-aicea e drumul spre cer.
Ce-i harul? E-o viațădeplin înnoită În sângele Jertfei, ca neaua albită , Și haina purtată din zori la apus, Dar fără de patăîn Domnul Isus.
Mă-ntrebi: Ce e harul? E-o sfântăminune Când Soarele-apare și nu mai apune, Și chiar peste neguri și nori de-ncercări, Te poartă-n luminăpe-a slavei că rări.
Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară , În locul tău, Mielul, întins ca să moară , E ziua-nvierii din veacul cel rău, Când poți și tu spune: "Sunt, Doamne, al Tău!"