1. Fraților, mi-au spus ai Cloei /: despre voi :/... că-n grădinile iubirii, ați lăsat omida firii Ca să strice trandafirii, din Eden, din Eden.
2. Fraților, mi-au spus ai Cloei /: despre voi :/... Că fecioarele-nțelepte, nu mai stau cu drag s-aș tepte, Priveghind pe-a nunții trepte, ca surori, ca surori.
R4: /:Cine-i spin cu flori deșarte, spin să fie mai departe! Cine-i sfânt, mai sfânt să-și poarte, rodul sfânt, rodul sfânt! :/
R1: /:Că din nou la voi în vale, toate crengile sunt goale, Și n-au mai rămas petale, nici polen, nici polen. :/
4. Fraților, săștiți că vremea s-a scurtat, s-a scurtat. Las' să fie holda plină , și de spini și de neghină ; Grâul lângă grâu să-și țină , spicu-n vânt, spicu-n vânt!
3. Fraților, dar unde-i dragostea dintâi? Dragostea... Dacă azi aveți mânie, câțiva ani-și nu o mie, Cum veți fi o veșnicie, sus pe plai, sus pe plai?
R2: /:Că Mireasa de mâhnire, nu mai țese in subțire, Pentr-a-ntâmpina pe Mire, sus pe nori, sus pe nori. :/
R3: /:Dacă azi aveți zăvoare, veți avea și-n ceruri oare Câte-un rai de fiecare? câte-un rai, câte-un rai? :/