Colo-n zări, în luciul mării, Văd, dispare iar o zi Ca pe aripi, lin se lasă Întunericul nopții. Ziua dusănu mai vine, Umbre dese se cobor, /: Strălucesc stele senine, Mai aproape de-al meu dor. :/
Dornic dupăpacea serii, E drumețul ostenit, S-a apropiat de țintă Și se simte fericit; Tot aș a străbate gândul Că lă torului creștin, /: Și șoptește rar cuvântul: Iată-mă Isus, că vin! :/
Marinarul când zărește Țărmul mării aș teptat, Inima-i se-nveselește Și se simte mângâiat, Credinciosul când atinge Portul păcii mult dorit, /: Că ntâimn ce nu se stinge: Slavă Mielului iubit! :/