Dacă douăvechi zăvoare, Nu te-ar ține surd mereu, Ai șopti: Ce meșter oare Scoate păsări cântătoare? /: Și ți-ar spune orice floare: Dumnezeu :/
Dacă ți-ai vedea veștmântul Care-mbracăvechiul eu, Ai uda cu plâns pământul Și primind cu drag Cuvântul, /: Vei simți în piept pe Sfântul Dumnezeu :/
Dacă marea-nstrăinării Nu te-ar ține rob mereu, Ai striga în largul zării: Cine-i Tatăl îndurării? /: Și ți-ar spune valul mării: Dumnezeu :/
Dacă douămâini rebele Nu te-ar ține orb mereu, Te-ai opri în clipe grele, Și privind cu dor la stele, /: Ai vedea că-i scris pe ele: Dumnezeu :/