O, calea vieții-nguste, Tu ne conduci în patrie, Unde nici un rău nu este, Ici n-a intra mizerie.
Nu știu când va sosi ziua, Dar știu de Cine sunt condus, Eu bucuros Îl voi urma Pe preaiubitul meu Isus.
O, cântă dar, inima mea, Că aș a-ndurare ai aflat, Pân-a veni ziua-aceea, Când voi fi eu încoronat.
O, când naintea tronului Privi-voi fața Domnului, Atunci cântarea mea-mi va fi: Mântuitoarea grație
Ce glorioasăva fi ziua, Când timpul se v-apropia, Când Domu-n brațe m-a lua, Prin poarta de-aur voi intra.
El privegheazăne-ncetat Asupra mea, Cel îndurat, Pân-voi primi răsplata mea, Intru împărăția Sa.
Viața mea când o sfârșesc, Și-oi înceta de-a mai cânta, Nainte-mi plaiul cel ceresc, În care Domnul m-a aș eza.