Aș a de mult m-a chinuit setea Și patul nu-l părăseam! Degeaba apa-a fost tulburată , Eu făr` nădejde eram.
O! Cum să trăiesc fără de nădejde, Puternice Dumnezeu? Degeaba apa-a fost tulburată , Căci altul se vindecă .
Dar într-o zi spre mine se-apleacă Și măridică-un Străin, Și mâna rece duios mi-o prinse, Cu lacrimi El mi-a vorbit.
Acum tresaltă , căci ai putere, Tu, care olog erai, Și părăsește acum Betezda, Unde-ai stat atâția ani.
O! Tu ești a mea slăvitănădejde Și pentru Tine trăiesc, Căci pentru mine L-ai dat pe Isus Slăvitul Mântuitor.
O! Sfântăputere-ai pătruns în mine Și patul l-am părăsit! Betezda azi este luminată De-al meu scump Vindecător.