El să rbă toarea asta lui Iosif rândui, Atunci când împotriva Egiptului porni, Atuncea auzirăm un glas sfânt și plăcut, Un glas pe care însănoi nu l-am cunoscut
Poporul Meu, ascultă Și Eu te-oi îndruma. O dacă tu, Israel, Să Măasculți ai vrea! Săn-ai nicicând la tine Vreun zeu din cei străini, La dumnezeii-aceia Nicicând să nu te-nchini
I-am descărcat povara, al umărului chin, Și mâinile lui coșul cel greu azi nu-l mai țin, Când M-ai strigat, răspuns-am Și-ndatăte-am scăpat, La apele Meriba, atunci te-am încercat.
Sunați-I Lui din trâmbiți La luna noua-n zori, La luna plina-n ziua Dorite să rbători! C-aceasta este-o lege în veac lui Israel, Porunca de la Domnul lui Iacov, de la El.
Cantati cu veselie lui Dumnezeu, cantati Preasfantului lui Iacov, cantand va bucurati! Cantat-I o cantare, asa cum El a vrut, din harfa cea placuta, din toba si-alaut!