De ce să ră tăcești pribeag, Stăngănd în tine focul, Că nd ai în fața tot ce-i drag, Și-ți dă Domnul salvarea ? O, nu pleca, ci vin curănd, Apleacă-te și bea rugănd Din limpedea făntănă !
Veniți, că totu-i pregătit La marea să rbă toare, Prin porți deschise-a năvălit Lumina Lui de soare. O, suflete, privește-n sus ! În lumea blăndului Isus Gășește-ți măngăierea !
O, Doamne cum să-Ți mai amăn Cerească Ta-ndurare, Și mila și răbdarea Ta, Și blănda Ta chemare ? Întregu-mi cuget e plecat, Supus, cu ochii-nlăcrimați, Măplec de-a pururi Ție