De n-ar fi harul Tău cel mare Iubitul meu Mântuitor Aș fi rămas în groapa-n care Nu-s mângăieri nici ajutor.
De n-ar fi dragostea de Tată Spre mine fiul cel pierdut Aș fi pierit și nici odată Salvarea n-aș fi cunoscut.
De n-ar fi jertfa Ta Isuse Și sângele Tău scump vărsat Aș fi purtat pe totdeauna Osânda pentru-al meu pă cat.
De n-ar fi har, slăvitul har; Aș fi pierdut; și-aș plânge în zadar, De n-ar fi har, de n-ar fi har, Aș fi pierdut, și-aș plânge în zadar.
De n-ar fi mantia-ndurării Veșmântul sufletului meu Aș plânge plânsul disperării Fără răspuns când chinu-i greu.