Cînd Domnul bun Măva chema la sine Și cînd voi sta Uimit in fața Sa, Privind pe Domnul Sfînt al veșniciei, Că zînd la tronu-I Mă voi închina.
O, Doamne mare, Cînd privesc eu lumea Ce ai creat-o Prin al Tău Cuvînt Și ființ ele Ce-mpodobesc natura, Cum le-ntreții Cu brațul Tău cel sfînt.
/: Atunci îți cînt Măreț Stăpinitor Ce mare ești, Ce mare ești :/
Cind întilnesc Pe Domnu-n Cartea sfîntă Și cînd zăresc Mulțimea de-ndurări, Pe-ai Săi aleși Cum i-a iubit într-una, Și i-a condus Prin binecuvintări.
Și-L văd pe Isus Pe pămîntu-acesta, Ca serv, Dar plin de dragoste și har; Zăresc în duh Amara-I suferință , Și mîntuirea Ce ne-o da în dar.
Privirea cînd mi-o-nalț Și văd minunea: Mulțimea astrelor Ce-alerg pe cer, Mărețul soare, Cît și mîndra lună , Ca mingi de aur Plutind prin eter.