Se mișca tot cum nu se poate spune. Uimit ascult și cu nesăt privesc; Dar lîngă Tine îmi găsesc o lume Ce-mi satisface noul simt ceresc.
Mi-e gata inima să cînte Tie, Al lumiilor Poet slăvit! Poema Ta este o armonie Și-n slava lor ești oglindit.
Fulgerător, lumina se abate Din cer în cer, găsindu-și calea sa, Dar planul vecilor deadrept străbate Un duh mînat de înșăși Raza Ta.
Te-ai îmbră cat în omeneasca fire Și-ai ispășit că lcările de legi. M-a biruit Isuse-a Ta iubire! Acuma poți cu orice să mă legi.
Legatăinima de-așa iubire, în fața Ta măsimt prea mic, Dar pot să cînt dumnezeiasca-Ți Fire; Că Tu ești totul, eu nimic.
Întregul soare joacă-n stropi de rouă , Și Tu în inimi poți să locuiești. E o minune ce e vesnic nouă , Mărimea Ta ce știi s-o mărginești.
În veacurile cele viitoare Cînd tot ce-i rău pe veci va fi apus, în jurul Tău, nemărginite Soare, Vom fi atrași din ce în ce mai sus.
Atîtea legi, nespus de felurite, Urzesc mereu veșminte de-ntîmplări; Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite Și pe noi doar cu veșnice schimbări.
Pe cer ai scris cu slove arzătoare Mărirea Ta ascunsă-n nesfîrșit. Deși nu pier, sunt totuși trecătoare, Dar glasul Tău rămîne-n veci iubit.