La Fiul răstignit privesc Păcatu-mi cum îl frînge În rînd cu cei ce îl hulesc Și vocea mea-L străpunge Pe cruce Eu Te-am țintuit Dar cînd Ți-ai dat suflarea Al nopții chin s-a risipit Și mi-ai adus iertarea!
Iubirea-adîncă-a Tată lui Nimic nu o măsoară Ce-avea mai scump El dărui Facînd din noi comoară Durere de ne-nchipuit Căci Tatăl și-a-ntors fața Pe Cel ales L-a părăsit Iar nouăne-a dat viața!
Cu ce-aș putea să mă mîndresc Căci daruri n-am nici fapte Cu învierea-I ma fălesc Cu salvatoarea-I moarte O nu-s de-ajuns spre-a-Ți mulțumi Nici cînt nici osanale Christos cu viața Sa plăti A mea răscumpărare!