Ostenită-ți e privirea, Capul ți-e plecat; Toatătruda-i cunoscut-o Fiu nemîngîiat !
Că ai vrut să-ți afli calea Unde-i plînsul, unde-i jalea! N-ai știut de Cel de sus ? N-auzi cum răsunăvalea Numai de Isus?
Ai cutreierat pămîntul Și-ai cules ca roadăvîntul; Chinuit ai fost de rău, Dar acum te iartăsfîntul, Bunul Dumnezeu :
Ești atît de obosit Iubite că lător, Ai umblat pe căi murdare, Fiu rătăcitor.
Inima să-ți fie plină De a Domnului lumină ! Te ferește de pă cat Să nu fii în grîu neghină Domnul te-a iertat ! :/
Și-ți trimite astăzi Domnul Un cuvînt de har: Că îți dăcununăvieții Ca mărgăritar.