Când măopresc la crucea grea Pe care Domnul a murit Se pleacă-n praf inima mea Simțind ce mult am fost iubit
E prea puțin, chiar de I-aș da Întregul cer și-ntreg pământ. Iubirea vrea să fiu al Său, Al Său cu tot ce am, cu tot ce sunt.
Eu să mă laud nu aș vrea Decât cu moartea Domnului Și ce-i scump în viața mea S-aduc prinos la crucea Lui
Văd Palma Sa și-mi e de-ajuns, Văd Ochii Săi de lacrimi plini. Eu sunt pironul de străpuns, Eu sunt cununa cea de spini.