Apucă-mi Tu brațul, Părinte, și ia-l, Când marea mă-nvolbură-n spume, Rămâi lângă mine la oricare val Și scapă-mă Doamne, de lume!
Ajută-mi, privirea spre tine sățin, Predat închinării depline; Aș terne-o mahramăpe tot ce-i străin, Și scapă-mă , Doamne, de mine!
Ce bine măsimt când în ceasul cel greu, Simt liniștea-n piept cum revine; O, scapă-mă Doamne de tot ce-i al meu, Și umple-mă-n totul de Tine!
Ce bine măsimt când în clipa cea grea Aud glasul Tău cum măcheamă ; O, pune-mi în inimăliniștea Ta Și scapă-mă Doamne de teamă !