Doamne, nu vezi ce furtună , Ce vifor ingrozitor? Ce nor des, ce întunecime? Nu-i scăpare și-ajutor! Ori, deși pierim, nu-Ți pasă , Cum poți să dormi adânc? Tot momentul ne-amenințămoartea Pe-acest adânc umblând
Doamne, grijuri mari m-apasă , Zi, noapte, n-am odihnă , Inima mea-i adânc rănită : Scoală , și măvindecă ! A păcatului furtună Urlăasupra mea: am să pier, Doamne-nvățătorule O, vino, nu mălăsa!
Vântul, marea, ascultă de Tine Liniște! Furtuna pagubănu face, Nici om, nici demon, sau orice să fie. Să piară corabia nu poate, când Domnul cerului în ea doarme, Căci toate Ți se supun Ție. Deci, liniște!