Pe ce-ai vândut a ta avere și-ai dat tu locul tău slăvit, cu ce rămâi când moștenirea cereascăți-ai nesocotit?
O, de nu-L mai iubești pe Domnul ce mai iubești tu oare az' ce oare când privești acuma mai luminează-al tău obraz?
O, de nu mai ești plin de râvnă azi, pentru Domnul, cum erai tu pentru cine-alergi în viață și gândul cui îți dai?
Cutremură-te-adânc și-ntoarce mai poți și-acum a te salva, dar mare, cât a fost că derea, să fie pocăința ta!...
Zadarnic ai răbdat tu oare atâta pentru Dumnezeu, - ce lucru-a fost atât de mare de l-ai plătit atât de greu?
De ce-ai dat altuia cununa păstratăpentru tine sus, cum vei putea-ntâlni odată privirea Domnului Isus?
Tu astăzi nu mai mergi cu frații dar unde duce calea ta? - Ce slavăte aș teaptăîn ceruri și cum te-ai lepădat de ea!