Sunt făptura mâini Tale Totul, eu prin Tine sunt Nu sunt nimic, dar Tu ești totul Că Tu ești tot și mi-e de-ajuns
Nu sunt nimic, un strop de tină În care-ai pus un bob de grâu, Un ciob în care-aprinzi lumină Un colț din care scoți un râu
Nu sunt nimic, nimic sub soare Dar ai dat tot pentru nimic, În veci să fii mereu mai mare Iar eu să fiu mereu mai mic.
Nimic nu sunt, iar Tu ești totul Și tu te-ai dat ca prețal meu, Fă când din pieptul meu chivotul Ce poartă-n el pe Dumnezeu