Când aud în depărtare-al luptei zgomot mare Atunci știu că mulți sunt prinși de păcatul viclean. Îndoiala și frica`n-zadar îmi fac chemare Nimic nu măscoate din Canaan!
Eu locuiesc pe munte, Sub un cer clar și senin Beau apă , din izvorul Ce-ntotdeauna-i plin. O, da, eu măhrănesc cu mană , Care-o aflu pe deplin Căci eu locuiesc în Canaan!
Jos, furtuna și-ndoiala lumea o frământă . Omenirea e în luptăcu vechiul dușman. Sigur sunt cu-a mea viațăîn cetatea sfântă Nu mătem, căci eu sunt în Canaan!
Batăvântul cât îi place, nimic nu-mi va face; Adăpost și siguranțăla Domnul eu am. Acolo e strălucire, în cetatea sfântă . Eu pe veci sunt sigur, în Canaan!