În familie-i ferice, Căci iubești și ești iubit, Lângă dulcea vatră-a casei, Sufletul ți-l întărești, În mijlocul alor tăi Inima ți-o oțelești.
Biruința-i anevoie, Dar tu te deprinzi sșlupți, Chiar când șovăie iubirea, Șovăie numai puțin, Te deprinzi cu-ngăduință , Te deprinzi să lupți mereu,
Te cunoști mai bine-acolo, Și ajungi biruitor, O, ce bine-i laolaltă , Cu acei ce îi iubești!
Inima-ți întinerește, Prin iubire biruiești. Binefăcătoare-i lupta În mijlocul alor tăi.