Dar să nu-mi iei niciodată Dragostea ! Fiindcăatunci am să mor De dorul Tău Și zilele vor fi din nou Aș a cum au mai fost De dorul Tău
Poți să-mi iei Tot ce am mai scump pe lume, Poți să-mi iei zilele, nopțile, Sau anii, de vrei, Să mă lași singur Într-un loc anume, De unde să pot vreodată Să mă întorc la ai mei,
Poți să mă torni într-un pahar cu apă , Sau să mă uiți pe fundul mării Printre pești răpitori, Să mă lași să plutesc Pe un val în Marea Moartă , Sau din cer, cu ploaia, Încet să mă cobori,
Poți să mă faci Una cu pămîntul, Să mă calci în picioare De-o mie de ori, Să mă sfîșii cu dinții Și-apoi să chemi vîntul, Să-mi împraștie trupul într-o mie de zări,