Când veghezi în toi de noapte, Și suspini cu greu, Domnul bate, bate, bate, Bate tot mereu! Să nu spui că-s fleacuri toate, Că vorbind greșești, Domnu-ți spune: Și El bate, Tu te-prăpădești.
Ziua-n care tu vei bate, Nu va-ntârzia; Și atunci iubite frate, Groaza te-a lua! Lacrimi, plânset cu suspine, Te vor năpădi; Iar la porțile divine, Te vor osândi.
Vrei să stai mereu în noapte, Și-n suspinul greu? Când El bate, bate, bate, Bate tot mereu Spune-i Lui ce te apasă , Tot mărturisind, Căci te-nvită , la a Sa masă , Drăgălașzâmbind.
Moartea sparge ușa-n silă , La palat și beci, Crezi că morți-i este milă , Când te pierzi pe veci? Domnul geme și se duce, Groaznic întristat, Iar tu suflete prea dulce, Iadului te-ai dat.