O, frunte-nsîngerată , Naintea Ta mă-nchin O, frunte chinuită Sub ramura de spini Tu frunte oglindită , Cu har dumnezeiesc Ești azi disprețuită ; Eu insă Te slăvesc!
În marea Ta durere, Ce dar neprețuit! Să mă cufund, vreau Doamne, în chinul Tău cumplit. De s-ar putea chiar viața, Chiar viața mea Ți-aș da, Ce sfăntăbucurie Să mor sub crucea Ta!
Întreaga Ta durere M-apasăastăzi greu, De mult ce îndurat-ai, De vină-s numai eu. indură-Te de mine, O, nu Te mănia! indură-Te, împarte-mi Milostivirea Ta!