Veghează-n zori, Că nd ziua iar zămbește, Că nd totul este iar înviorat ! În tine poate încădăinuiește Vreo umbrăneagră , Plinăde pă cat.
Și la amiaz, în munca grea a zilei, Și în văltoarea ei tu să veghezi, În rugăciunea dragostei și milei, Doar cu Isus rămăi și să lucrezi !
Veghează-n orice clipă-a vieții tale, Chiar și-atunci că nd totul e senin ! Căci firea ta e rea din cale-afară , Și-n jurul tău e un dușman hain.
Iar în amurg, că nd totul se-odihnește, Tu-ndreaptă-ți găndul iarăși spre Isus, Î-i că ntă laudăși î-I mulțumește: Pe-a Lui că rare Domnul iarăși te-a adus.