Deseori în miez de noapte, Că nd furtuni se-nțetesc, Că nd cuprins sunt de teamă Și-adăpost nu găsesc, Strig atunci că tre Domnul, Să mă ia-n măna Sa, Ocrotit, pin furtuna-nceta.
Pănătrece furtuna, Pănăfulgerele pier, Pănănorii negri n-or mai fi pe cer, Ține-măși voi sta, Domnul meu în mina Ta, Ocrotit păn furtuna-nceta.
Deseori Satan șoptește, Că putere nu am, Că speranțănu este Să ajung la liman, Dar eu știu că mă ține Domnul păn voi soși, Unde nori și furtuni n-or mai fi.
Vine-o zi dupănoapte Că nd furtunile trec, Că nd la țărmul odihnei, Credincios am să plec, în prezența lui Isus, Al meu Domn, eu voi sta, Că nd furtuna de-aici va-nceta.