Când a mea că rare Se va-ntuneca, El va grăi dulce: Nu te-nfricoșa! Iar odată-n ceruri, Că nd îl voi vedea, Plin de bucurie, Cu El voi cânta!
Eu nu te-oi lăsa, Eu nu te-oi lăsa! Aș a mi-a promis El mie: În veci nu te voi lăsa!
Cuvântul: Cu voi sunt, Deci nu vătemeți! Luminează-n calea Acestei vieți. El prin nori, ca rază Ne străbate-așa, Măbucurăgraiul: În veci nu te voi lăsa!
Floarea veștejește, Mirosul pierzând; Pot să treacă toate, Dar Isus, nicicând Că Mântuitorul Veșnic e al meu, Și întotdeuna Măpăstrează-n harul Său.