Setea sufletului pururea uscat Cu cerești izvoare El a potolit Și cu bunătate El a să turat Inima flămândăsufletul lipsit
În necaz atunci spre Domnul au strigat Și El I-a scăpat de tot necazul lor I-a că lăuzit pe-un drum adevărat Și-a dat o cetate la al Său popor
O de-ar lăuda toți oamenii mereu Pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt Și pentru minunile și darul Său Fațăde toți oamenii de pe pământ
Lăudați pe Domnul căci E bun în veac Căci în veac Îi ține îndurarea Sa Astfel să gră iască cei ce-I sunt pe plac Ce I-a izbăvit El din mâna cea rea
Pribegeau prin locuri și pe căi pustii Nu găseau cetate ca să poatăsta Sufereau a foamei și-a setei urgii De durere-ntr-înșii sufletul tângea
Și pe care El I-a strâns din multe țări De la răsărit și de la scăpătat De la miazănoapte pân la al mării zări Ei umblau pe-un loc pustiu și neumblat